Știai că notația muzicală apuseană cu linii pe portativ a fost dezvoltată în jurul secolului al XI-lea de călugărul Guido d'Arezzo, care a folosit un imn către Sfântul Ioan pentru a numi treptele scării muzicale — de acolo vin numele notelor: ut (do), re, mi, fa, sol, la?
Arturo Toscanini avea o memorie muzicală atât de bună încât dirija concerte întregi fără partitură în față. Se povestește că memoria vizuală slabă îl obligase de tânăr să învețe totul pe de rost.
Știai că Hector Berlioz și-a scris „Simfonia fantastică” mistuit de dragostea pentru o actriță pe care abia o zărise? Ea, Harriet Smithson, avea să-i devină mai târziu soție. Muzica povestește chiar visele unui tânăr îndrăgostit, purtat de patimă până în pragul nebuniei.
Știai că grecul Pitagora, cel cu teorema din geometrie, a descoperit legile intervalelor muzicale? Se spune că, ascultând ciocanele unui fierar, a înțeles că sunetele plăcute împreună se nasc din raporturi simple de numere. Astfel, muzica și matematica s-au dovedit surori încă de acum două mii cinci sute de ani.