Culorile de acuarelă din secolul al XIX-lea erau adesea vândute în „cake”-uri uscate, mici pastile de culoare pe care artistul le uda cu pensula. Progresul chimic a adus treptat pigmenți mai stabili și mai luminoși. Pictori precum Turner au profitat de noile albastruri și galbenuri pentru a împinge lumina din peisaj și mai departe.

În 1877 James McNeill Whistler a expus „Nocturne in Black and Gold: The Falling Rocket”, o pânză aproape abstractă a unui foc de artificii. Criticul John Ruskin l-a acuzat că cere bani „aruncând o oală de vopsea în obrazul publicului”, iar Whistler l-a dat în judecată pentru calomnie. A câștigat procesul, dar despăgubirea a fost de un singur bănuț, iar cheltuielile l-au adus în pragul falimentului.

Știai că notația psaltică folosită astăzi la strană provine dintr-o reformă din jurul anului 1814, făcută la Constantinopol de „cei trei dascăli” — Hrisant de Madit, Grigorie Protopsaltul și Hurmuz Hartofilax — care au simplificat vechile semne, de aceea se numește adesea „notația hrisantică”?