Știai că valsul, dansul care se învârte grațios, se scrie aproape întotdeauna în măsura de trei timpi? Cele trei bătăi — un accent puternic urmat de două mai ușoare, „un-doi-trei, un-doi-trei” — dau acea legănare rotundă care îi face pe dansatori să se rotească prin sală.

În „Proverbe flamande” (1559), Bruegel cel Bătrân a înghesuit peste o sută de zicale populare, ilustrate literal de personaje: cineva „își bate capul de un zid”, altul „aruncă bani în apă”, iar o femeie „îl leagă pe diavol de o pernă”. Pictura este o adevărată enciclopedie vizuală a înțelepciunii și nebuniei omenești.

Știai că, la premiera „Simfoniei a IX-a”, Beethoven — deja surd — a continuat să dirijeze cu spatele la sală, neștiind că lucrarea se sfârșise? A trebuit ca una dintre soliste să-l întoarcă blând spre public, ca să vadă cu ochii ovațiile pe care nu le mai putea auzi.