„Victoria din Samothrake” (Nike din Samotrace), sculptată în jurul anului 190 î.Hr., a fost concepută să pară că tocmai a aterizat pe prora unei nave de piatră, cu veșmintele lipite de trup de vântul mării. Astăzi domină scara Daru din Luvru; mâna dreaptă i-a fost regăsită abia în 1950 și este expusă separat, într-o vitrină alături.

Știai că ecoul din marile catedrale poate ține un sunet viu în aer câteva secunde bune după ce a fost cântat? Zidurile înalte de piatră întorc undele înapoi, iar notele se împletesc și se prelungesc. Muzica bisericească veche, cu voci lente și legate, a fost croită tocmai pentru asemenea spații pline de rezonanță.

Ilustrațiile pentru marile flore coloniale erau adesea pictate pe hârtie velină ori pe pergament din piele de vițel, fiindcă suprafața fină și lipsită de granulație lăsa acuarela să redea nervurile subțiri ale petalelor fără urme de pensulă. Pergamentul rezista și mai bine timpului decât hârtia.