Tehnica clasică a acuarelei se bazează pe transparență: pigmentul diluat lasă albul hârtiei să transpară și să dea lumina, motiv pentru care în acuarela pură nu se folosește alb opac pentru zonele luminoase. Acuareliștii americani precum Homer stăpâneau arta de a rezerva din timp petele de hârtie nepictată. Odată acoperit, albul hârtiei este greu de recuperat.

Ivan Șișkin era supranumit „țarul pădurii” pentru minuția cu care picta scoarța copacilor, mușchiul și lumina filtrată printre pini. În celebrul „Dimineață într-o pădure de pini” (1889), urșii au fost pictați de prietenul său Konstantin Savițki; galeristul Pavel Tretiakov a șters însă semnătura lui Savițki, astfel încât lucrarea a rămas atribuită doar lui Șișkin.

Știai că celesta seamănă la vedere cu un mic pian, dar înăuntru ciocănelele lovesc niște plăcuțe de metal, nu corzi? De aceea sunetul ei e ca de clopoței de cristal, iar Ceaikovski l-a folosit pentru „Dansul Zânei Zaharisite” din baletul „Spărgătorul de nuci”.