Andrew Wyeth, deși celebru pentru temperele sale minuțioase, a fost și un acuarelist prolific și îndrăzneț. În acuarelă lucra cu o spontaneitate umedă și energică, foarte diferită de rigoarea temperei cu ou. Multe dintre studiile sale de peisaj din Pennsylvania și Maine au fost realizate rapid, în acuarelă, ca reacții directe la lumină și anotimp.

În ultimii ani ai vieții Vrubel a pierdut aproape complet vederea, iar boala mintală i-a întrerupt lucrul. Culorile intense pe care le folosise în tablouri precum „Prințesa lebădă” s-au stins treptat din paleta sa pe măsură ce ochii îl trădau, ceea ce dă un accent tragic ultimei părți a operei.

Știai că, tocmai fiindcă la clavecin nu poți cânta mai tare apăsând mai puternic, tinderea spre pian s-a născut din dorința de a avea nuanțe? Numele vechi al pianului, „pianoforte”, înseamnă chiar „încet-tare”, căci în sfârșit se putea cânta și moale, și puternic.