Știai că sus, deasupra norilor de furtună, țâșnesc spre spațiu fulgere roșiatice fantomatice numite „spiriduși” (sprites)? Ele apar la zeci de kilometri altitudine, durează câteva miimi de secundă și au fost surprinse limpede abia din 1989, deși piloții le zăriseră cu mult înainte.

Știai că roșeața apusului și a zorilor se aprinde mai vie când în aer plutesc mai multe firicele de praf și abur? Ele cern și mai mult lumina albastră și lasă să treacă roșul și auriul, dăruind cerului acele văpăi de sfârșit și de început de zi.

Pădurea Amazoniană este cel mai mare ecosistem de pădure tropicală de pe Pământ, acoperind circa 5,5 milioane km² și adăpostind aproximativ 10% din totalul speciilor vii cunoscute. Cercetătorii estimează că o suprafață de 2,5 hectare de pădure amazoniană poate conține mai multe specii de copaci decât întreaga Europă temperată. Pădurea influențează ciclul hidrologic continental prin așa-numitele râuri zburătoare, coloane de vapori de apă transportate de vânt.