Yakul sălbatic (Bos mutus) din Platoul Tibet poate supraviețui la temperaturi de -40°C, datorită blănii sale dese și unui metabolism adaptat altitudinilor de peste 4.000 m, unde concentrația de oxigen este cu 40% mai mică decât la nivelul mării. Plămânii și inima yakului sunt proporțional mai mari decât la bovinele comune, o adaptare evolutivă la hipoxia de altitudine. Yakul domestic, derivat din cel sălbatic, este animal de povară, sursă de lapte și combustibil (bălegar uscat) pentru populațiile tibetane.

Știai că unele ciuperci strălucesc noaptea cu o lumină verzuie, un fenomen cunoscut din vechime sub numele de foxfire, adică „focul vulpii”? Peste 70 de specii, precum Omphalotus olearius sau Mycena chlorophos, produc această bioluminescență printr-o reacție între o moleculă numită luciferină și oxigen. Pădurarii de odinioară spuneau că lemnul putred „arde rece”, iar filozoful Aristotel însuși consemna această lumină fără flacără.

Știai că cea mai mare parte a apei dulci de pe Pământ stă ferecată în gheață? Aproape trei sferturi din apa dulce a lumii se află în ghețari și calote polare, cea mai mare rezervă zăcând în calota antarctică, o comoară limpede pe care ochiul o vede, dar mâna nu o poate lua.