Știai că erupția Vezuviului din anul 79 d.Hr. nu a îngropat Pompeii sub lavă curgătoare, ci sub un torent de cenușă și gaze fierbinți numit „curgere piroclastică”? Locuitorii nu au fost înecați de lavă, ci sufocați și pârjoliți de un nor arzător ce cobora pe pante cu peste 100 de kilometri pe oră. Golurile lăsate în cenușa întărită au permis, secole mai târziu, turnarea în ipsos a formelor exacte ale trupurilor.

Știai că în adâncurile mării presiunea apei crește cu fiecare metru coborât? La fundul Gropii Marianelor, presiunea este de peste o mie de ori mai mare decât la suprafață — atât de puternică încât ar apăsa pe o palmă cu greutatea a mii de tone.

În anumite zone din Sahara, în special în Libia și Algeria, se găsesc structuri vitroase naturale numite Saharan glass sau libyan desert glass (sticlă libiană), formate acum circa 29 de milioane de ani, posibil din cauza impactului unui meteorit sau a exploziei unui asteroid deasupra atmosferei. Sticla, cu o puritate de 98% silice topită, acoperă suprafețe de sute de kilometri pătrați și a fost folosită de oamenii preistorici pentru a confecționa unelte. Un scarabeu din această sticlă a fost găsit în pectoralul faraonului Tutankhamon, demonstrând că era valorizată de elitele Egiptului Antic.