Nicolae Grigorescu s-a născut la 15 mai 1838 în satul Pitaru, județul Dâmbovița, într-o familie modestă, și a deprins meșteșugul picturii de timpuriu, pictând icoane pentru mănăstiri încă din adolescență. Bursier al statului român, a studiat la Paris în cercul școlii de la Barbizon, asimilând realismul francez și îmbogățindu-l cu o sensibilitate profund românească. S-a impus ca întemeietorul picturii moderne românești prin tablourile sale cu țărani, car cu boi, câmpii luminoase și peisaje rustice de o prospețime unică. A însoțit armata română pe front în timpul Războiului de Independență din 1877, lăsând o mărturie vizuală de neprețuit a acelor evenimente. S-a stins la Câmpina la 21 iulie 1907, lăsând o operă monumentală care rămâne cea mai iubită expresie a sufletului românesc în pictură.