Gheorghe Petrașcu s-a născut la 1 decembrie 1872 în Tecuci și a fost unul dintre cei mai importanți pictori români din prima jumătate a secolului al XX-lea. A studiat la Școala de Arte Frumoase din București, iar apoi la Academia Julian din Paris, în atelierul lui Bouguereau. A devenit renumit pentru materia picturală densă, aproape sculptată, pentru culorile grave și profunde, pentru naturile statice cu vase de aramă și flori, dar și pentru peisajele venețiene de o solemnă frumusețe. A fost primul pictor român ales membru al Academiei Române (1936) și a primit Marele Premiu la expozițiile internaționale de la Barcelona (1929) și Paris (1937), precum și Legiunea de Onoare franceză (1932). S-a stins din viață la 1 mai 1949, la București, lăsând în urmă circa trei mii de lucrări.