Pânza „Atelierul pictorului” a lui Courbet poartă un subtitlu neobișnuit: „alegorie reală care rezumă șapte ani din viața mea artistică și morală”. În centru se pictează pe sine lucrând la un peisaj, flancat în dreapta de prieteni și susținători, iar în stânga de tipuri sociale ale lumii; sintagma „alegorie reală” este voit paradoxală, un fel de provocare adresată criticilor.

Sabin Drăgoi a luptat în Primul Război Mondial înainte de a-și desavârși studiile muzicale — experiența frontului nu i-a stins dragostea pentru colind și pentru cântecul popular, ci i-a adus, se pare, și mai aproape de sufletul poporului său.

S-a născut la 10 iunie 1869 la Craiova și s-a format ca medic, dobândind titlul de doctor la Paris. Chemat în viața publică, a slujit ani îndelungați ca ministru al Instrucțiunii Publice în România interbelică, unde și-a legat numele de cea mai amplă operă de zidire de școli din istoria țării. Sub cârmuirea lui s-au ridicat mii de școli în sate și orașe, încât a rămas în amintirea neamului drept „ministrul care a construit mii de școli”, ducând cartea până în cele mai depărtate cătune. A crezut cu tărie că un popor se înalță prin luminarea copiilor săi și a pus această credință în faptă neîntreruptă. S-a stins la 14 septembrie 1948, lăsând în urmă o țară mai bogată în lăcașuri de învățătură.