Antoni Gaudí i Cornet s-a născut la 25 iunie 1852 în Reus (sau Riudoms), Catalonia, și a devenit cel mai original arhitect al modernismului catalan. Om de credință profundă, și-a închinat ultima parte a vieții aproape exclusiv construirii bazilicii Sagrada Família din Barcelona, pe care o considera opera sa supremă dedicată lui Dumnezeu. Gândea că natura este marea carte a lui Dumnezeu și că arhitectura trebuie să reflecte formele organice create de Creator; de aceea lucrările sale — Casa Batlló, Casa Milà, Parcul Güell — sunt inconfundabile prin curbele lor vii și inventivitatea structurală. La 7 iunie 1926, a fost lovit de un tramvai în Barcelona și, nerecunoscut la început, a murit trei zile mai târziu; înmormântarea sa a adunat zeci de mii de oameni, iar procesul de beatificare a fost deschis de Biserica Catolică în 2000.

O investiție în cunoaștere aduce cea mai bună dobândă.

„Bucata mare de iarbă” (Das große Rasenstück), din 1503, arată un simplu petic de pajiște mlăștinoasă privit de aproape, la nivelul solului. Dürer a redat cu precizie botanică păpădia, pătlagina, coada-șoricelului și alte ierburi, transformând un colț banal de natură într-un subiect demn de contemplat. Este privită drept una dintre primele reprezentări „ecologice” ale unui ecosistem în miniatură.