Antonio Canova s-a nascut la 1 noiembrie 1757 la Possagno, in Republica Venetiei, intr-o familie de cioplitori in piatra, si a fost crescut de bunicul sau patern dupa moartea timpurie a tatalui sau. Talentul sau a atras atentia familiei nobiliare Falier, care i-a finantata educatia, iar mutarea la Roma in 1780 i-a definit stilul neoclasic: forme pure, seninatatate olimpica si o exceptie a marmurei de o rafinare unica. Capodoperele sale, Psyche reinviata de sarutul lui Amor, Cele Trei Gratii si monumentele funerare papale, l-au consacrat ca cel mai mare sculptor al epocii sale in intreaga Europa, admirat de Napoleon, de tarini si de principi deopotriva. Dupa infrangerea lui Napoleon, Canova a intreprins o misiune diplomatica la Paris, reusind sa negocieze returnarea in Italia a sute de opere de arta jefuite, fapt pentru care a primit titlul de marchiz; a murit la Venetia pe 13 octombrie 1822.