Thomas Mann s-a nascut pe 6 iunie 1875 la Lubeck, in nordul Germaniei, intr-o familie de negustori instariti, si si-a gasit vocatia literara de la varste fragede. Romanul sau de debut, Casa Buddenbrook (1901), o saga familiala despre declinul unei dinastii burgheze, i-a adus Premiul Nobel pentru Literatura in 1929 si l-a impus ca unul dintre marii romancieri ai secolului XX. Dupa venirea la putere a lui Hitler in 1933, Mann a ales exilul, traind in Elvetia, Franta si Statele Unite, unde a redactat alte opere de referinta, printre care Muntele vrajit (1924) si Doktor Faustus (1947). S-a intors in Europa in 1952, stabilindu-se in Elvetia, unde a murit la Zurich pe 12 august 1955, lasand o opera de o amploare intelectuala si morala exceptionala.

S-a născut la 9 septembrie 1828 (stil vechi: 28 august) pe moșia de la Iasnaia Poliana, în gubernia Tula, într-o veche familie nobiliară rusă, rămânând orfan încă din copilărie. După ani de tinerețe zbuciumată și după slujba militară din Crimeea, s-a dăruit scrisului, dând literaturii lumii romanele monumentale „Război și pace” și „Anna Karenina”. În a doua parte a vieții a trecut printr-o adâncă frământare spirituală, îmbrățișând un creștinism al iubirii, al simplității și al neîmpotrivirii la rău, mărturisit în scrieri ca „Moartea lui Ivan Ilici” și „Învierea”. Setea lui de o viață curată l-a împins, la bătrânețe, să-și părăsească în taină casa; s-a stins la 20 noiembrie 1910 (stil vechi: 7 noiembrie) în mica gară de la Astapovo. A rămas nu doar un mare romancier, ci și un dascăl al conștiinței.

Știai că Napoleon avea o teamă, se spune, de pisici, o slăbiciune ciudată la un om atât de neînfricat pe câmpul de luptă? Anecdota, repetată de biografi, îl arată tulburat de simpla apropiere a unei mâțe. Adevărată ori doar înflorită de povestitori, ea a rămas printre acele detalii omenești care îmblânzesc chipul de bronz al împăratului.