Născut la Stridon, în Dalmația, și învățat în școlile Romei, a fost cuprins de dor după viața aspră și s-a nevoit o vreme ca pustnic în pustia Calcidică din Siria, unde a deprins limba ebraică spre a putea citi Scriptura în graiul ei dintâi. Om învățat și aprig în apărarea credinței, a slujit o vreme la Roma ca ajutor al Papei Damasus, care i-a încredințat îndreptarea traducerii latine a Bibliei. S-a așezat apoi la Betleem, lângă peștera Nașterii Domnului, unde a întemeiat o mănăstire și a trudit ani îndelungați la tălmăcirea Scripturii din ebraică și greacă în latină — lucrare rămasă cunoscută drept Vulgata. A scris tâlcuiri, scrisori și viețuiri de sfinți, fiind numărat între cei patru mari dascăli ai Apusului. A adormit la Betleem în anul 420 și este pomenit la 15 iunie.

Prietenia face mai luminoase clipele bune și mai ușoare pe cele grele, împărțindu-le.

Nae Ionescu (Nicolae C. Ionescu) s-a nascut pe 16 iunie 1890 la Braila si a studiat filosofia la Bucuresti, iar doctoratul si l-a obtinut la Munich in 1919. Din 1920 a predat logica, istoria logicii, metafizica si filosofia religiei la Universitatea din Bucuresti, devenind cel mai influent profesor de filosofie al perioadei interbelice. A intemeiat curentul numit trairism, o varianta romaneasca a vitalismului, care punea accentul pe experienta traita in detrimentul ratiunii abstracte. A fost mentorul spiritual al unei intregi generatii stralucite: Mircea Eliade, Emil Cioran, Constantin Noica, Mircea Vulcanescu si Petre Tutea. A murit subit pe 15 martie 1940 la Bucuresti, lasand o mostenire intelectuala transmisa mai ales prin cursurile sale, publicate postum.