Fiodor Ivanovici Tiutcev s-a născut la 5 decembrie 1803 în Ovstug, lângă Briansk, într-o familie nobiliară rusă, și a studiat filologia la Universitatea din Moscova. A petrecut două decenii în slujbă diplomatică în Germania, unde s-a format ca poet și a absorbit spiritul romantismului european. Creația sa lirică, alcătuită din aproximativ trei sute de poeme de o concizie remarcabilă, îmbină meditația metafizică cu vibrația naturii și a erosului. A fost președinte al Comitetului de Cenzură Externă din Saint Petersburg și a continuat să scrie până aproape de moartea sa, survenită la 27 iulie 1873. Este considerat unul dintre cei mai mari poeți ai literaturii ruse și un maestru al miniaturii filosofice.