Henri Bergson s-a născut pe 18 octombrie 1859 la Paris, fiul unui muzician evreu franco-polonez și al unei mame englezoaice, și a studiat filosofia la École Normale Supérieure. A predat la Collège de France din 1900 până în 1921, devenind unul dintre cei mai populaȚ i filosofi ai epocii sale — conferințele sale atrăgeau mulțimi atât de mari, încât sala trebuia schimbată cu una mai încăpătoare. Marile sale opere — Eseu despre datele imediate ale conștiinței (1889), Materie și memorie (1896) și Evoluția creatoare (1907) — au propus concepte originale precum durata (durée), elanul vital și intuiția ca formă superioară de cunoaștere, opunând fluxul viu al timpului trăit viziunii mecaniciste a lumii. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1927, în recunoașterea ideilor sale vitaliste și a stilului literar strălucit. A murit pe 4 ianuarie 1941 la Paris, în condiții dramatice: bolnav grav, a refuzat scutirea oferită de regimul Vichy și s-a dus personal să se înregistreze ca evreu, în semn de solidaritate cu poporul său.

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

A iubi nu înseamnă a ne privi unul pe altul, ci a privi împreună în aceeași direcție.