În plimbările mele, fiecare om pe care-l întâlnesc îmi este superior prin ceva, și tocmai în asta învăț de la el.

Desiderius Erasmus s-a născut în jurul anului 1466 la Rotterdam (data exactă rămâne disputată, unele surse indicând 1469), ca fiu nelegitim al unui preot olandez, și a primit o educație profundă în mânăstirile augustiniene și la universitățile din Paris și Torino. A devenit cel mai important cărturar al umanismului nordic, editând pentru prima dată Noul Testament în greacă (1516) și traducând numeroase texte patristice și clasice. Opera sa cea mai celebră, Elogiul nebuniei (Moriae Encomium, 1511), a satirizat cu ascuțime corupția Bisericii și a societății, pledând pentru o creștinătate simplă, sinceră și fondată pe Scriptură. Erudit cosmopolit, Erasmus a apărat pacea, dialogul și educația, respingnd atât fanatismul catolicilor conservatori, cât și radicalismul reformatorilor. A murit pe 12 iulie 1536 la Basel, lăsând o moștenire intelectuală care a modelat umanismul european.

Prietenia lui cu Sfântul Vasile cel Mare, începută la studiile din Atena, a rămas în Ortodoxie chip al prieteniei întru Hristos; el însuși spunea că cei doi păreau a avea „un singur suflet în două trupuri”.