S-a născut la 24 iunie 1386 la Capestrano, în ținutul Abruzzi din Italia, și a ajuns în tinerețe jurist și guvernator, înainte de a lăsa lumea pentru rasa franciscană. A străbătut Europa ca predicator vestit, chemând popoarele la pocăință și la apărarea credinței în fața primejdiei otomane. La 1456, deja bătrân, a mobilizat mulțimile de cruciați țărani care au venit în ajutorul lui Iancu de Hunedoara la asediul Belgradului. Prin cuvântul său aprins și prin crucea ridicată în mijlocul luptei a însuflețit oastea creștină ce a zdrobit armata sultanului Mahomed al II-lea la 22 iulie 1456. A murit la scurtă vreme, la 23 octombrie 1456, la Ilok, răpus de ciumă; a fost canonizat sfânt în 1690.

Știai că filosoful Arthur Schopenhauer își lua masa aproape zilnic la același han din Frankfurt, însoțit mereu de câinele său pudel, pe care îl chema „Atma”, un cuvânt din filosofia indiană care înseamnă suflet universal? Când câinele se purta rău, se spune că îl mustra numindu-l „om”, cel mai aspru reproș din vocabularul său.

Socrate nu a scris niciodată nimic; tot ce știm despre filozofia sa provine exclusiv din scrierile altora, în special ale lui Platon și Xenofon.