Gheorghe Marinescu s-a nascut la 28 februarie 1863 in Bucuresti, crescand orfan de tata de la varsta de un an, dar mama sa l-a sprijinit sa urmeze Seminarul Central si apoi Facultatea de Medicina. A devenit intemeietorul scolii romanesti de neurologie si autorul primului tratat mondial de neurologie, publicand lucrarea fundamentala Celula nervoasa in doua volume la Paris in 1909, salutata cu entuziasm de Santiago Ramon y Cajal. Intre 1898 si 1901, impreuna cu operatorul Constantin Popescu, a realizat primele filme stiintifice medicale din lume, documentand afectiuni neurologice cu ajutorul cinematografiei. A descoperit reflexul palmo-mentonier, a descris neuronofagia si degenerescenta retrograda si a fost ales membru titular al Academiei Romane din 1905. S-a stins din viata la 15 mai 1938, lasand in urma peste 1.000 de articole de specialitate si o scoala neurologica de renume european.

A fost supranumită „lucrătoarea de minuni” (The Miracle Worker), titlu care avea să dea numele unei celebre piese de teatru și al unui film despre povestea ei cu Helen Keller.

Tițianul a murit probabil de ciumă în 1576, în timpul marii epidemii care a devastat Veneția, la o vârstă de aproximativ 88–90 de ani — o longevitate excepțională pentru acea epocă.