Sava Henția s-a născut la 20 februarie 1848 în satul Sebeșel, din ținutul Sebeșului, în Transilvania, într-o familie de țărani români. Talentul său timpuriu i-a deschis calea spre Școala de Belle-Arte din București, unde a studiat cu Theodor Aman, iar apoi, ca unul dintre primii bursieri români, și-a desăvârșit studiile la Paris. S-a remarcat ca pictor de compoziții istorice, portrete și scene de gen, dar și ca ilustrator, semnând ilustrații pentru ediții din opera unor scriitori români. În timpul Războiului de Independență din 1877–1878 a însoțit armata română, realizând schițe și lucrări inspirate de acele zile, mărturii prețioase ale epocii. Arta sa, îngrijită și limpede, poartă amprenta școlii academice pariziene. S-a stins la București în anul 1904, lăsând o operă legată strâns de istoria și viața neamului său.

Doi oameni priveau afară prin gratiile aceleiași ferestre: unul vedea noroiul, celălalt vedea stelele.

Corneliu Baba s-a nascut pe 18 noiembrie 1906 la Craiova, fiu al pictorului de biserici Gheorghe Baba, si si-a desavarsit formatia artistica la Iasi sub indrumarea lui Nicolae Tonitza, obtinand diploma in 1938. A devenit cel mai important portretist roman al secolului al XX-lea, creand lucrari de o profunzime psihologica remarcabila, influentat de El Greco, Rembrandt si Goya. Seria sa de Regi nebuni si Arlechini l-a plasat in randul marilor expresionisti europeni, aducandu-i recunoastere internationala - expozitii la New York, Berlin si in alte capitale europene. A fost profesor la Academia de Arte Frumoase din Iasi si mai tarziu la cea din Bucuresti, formand generatii de artisti, si a primit titlul de Artist al Poporului in 1962. A murit pe 28 decembrie 1997 la Bucuresti, lasand o mostenire artistica de exceptie si memoriile sale publicate sub titlul Notes by an Artist of Eastern Europe.