Nichita Stănescu s-a născut pe 31 martie 1933 la Ploiești, fiul unui meșteșugar și al unei femei de origine rusă nobilă, și a studiat filologia la Universitatea din București. A debutat editorial în 1960 cu volumul Sensul iubirii, impunându-se rapid drept cel mai îndrăzneț renovator al limbajului poetic românesc postbelic. Prin cicluri precum 11 elegii și volumul Necuvintele, a explorat granițele dintre cuvânt și tăcere, dintre concret și abstract, inventând o lirică a stărilor pure. A fost nominalizat pentru Premiul Nobel pentru Literatură în 1980 și a primit numeroase distincții internaționale, fiind considerat, după Eminescu și Arghezi, al treilea mare inovator al poeziei românești. S-a stins din viață pe 13 decembrie 1983 la București, în urma unor probleme grave de sănătate.

Vino și ia-le!

Michelangelo a ars personal, spre sfârșitul vieții, un mare număr dintre propriile schițe și desene pregătitoare. Voia ca lumea să vadă doar rezultatul final, nu efortul și ezitările din spatele lui, cultivând mitul că lucrările îi veneau fără trudă. Din acest motiv desenele sale autografe rămase sunt relativ puține și extrem de prețuite.