Vasile Conta s-a născut pe 15 noiembrie 1845 în comuna Ghindăoani, județul Neamț, și a urmat studii la Academia Mihaileana din Iași, unde l-a avut coleg pe Ion Creangă, continuând cu doctoratul în drept la Bruxelles (1872). A devenit profesor de drept civil la Universitatea din Iași și a construit primul sistem filosofic original din cultura română, elaborând o metafizică materialist-evoluționistă de anvergură europeană. Principalele sale opere — Teoria fatalismului (1875–1876), Teoria ondulațiunii universale (publicată la Paris cu prefața filosofului Ludwig Büchner) și Încercări de metafizică (1879) — propun legi universale ale evoluției bazate pe un materialism nedeterminist. A activat și în viața publică, servind ca deputat și, în 1880, ca ministru al Instrucțiunii Publice în guvernul Ion Brătianu. A murit prematur pe 21 aprilie 1882 la Iași, răpus de tuberculoză la numai 36 de ani, înainte de a-și putea împlini pe deplin opera.