Simone Weil s-a născut la Paris în 1909, într-o familie evreiască laică, și a devenit una dintre cele mai originale gânditoare ale secolului al XX-lea, reunind filosofia, mistica creștină și angajamentul social într-o viață de o rară coerență. A studiat la École Normale Supérieure, alături de Simone de Beauvoir, și a predat filosofie, întrerupând cariera pentru a lucra în fabrici și a înțelege suferința muncitorului din interior. Convinsă că atenția autentică față de celălalt este forma cea mai înaltă a generozității și a rugăciunii, și-a dedicat gândirea temelor harului, suferinței și dreptății. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat pentru Rezistența franceză la Londra, refuzând să mănânce mai mult decât rația locuitorilor din Franța ocupată. A murit în 1943, la treizeci și patru de ani, epuizată și bolnavă de tuberculoză, lăsând o operă vastă publicată postum.