Max Karl Ernst Ludwig Planck s-a născut pe 23 aprilie 1858 la Kiel, Germania, într-o familie de tradiție academică, și a manifestat de timpuriu atât talent matematic, cât și muzical. La vârsta de 42 de ani, în 1900, a introdus conceptul revoluționar de cuantă de energie pentru a explica radiația corpului negru, punând astfel piatra de temelie a fizicii cuantice — descoperire care i-a adus Premiul Nobel pentru Fizică în 1918. A condus de două ori Societatea Kaiser Wilhelm și a reprezentat un reper moral al științei germane, suportând cu demnitate tragedii personale devastatoare: doi fii au murit în Primul Război Mondial, iar cel de-al treilea, Erwin, a fost executat în 1945 după eșecul atentatului împotriva lui Hitler. A murit pe 4 octombrie 1947 la Göttingen, la vârsta de 89 de ani, iar societatea de cercetare care îi poartă numele — Max-Planck-Gesellschaft — rămâne unul dintre cele mai prestigioase institute din lume.

Știai că Nietzsche a scris unele dintre operele sale târzii ajutându-se de o mașină de scris, fiindcă vederea slăbită și durerile de cap îl chinuiau cumplit? Aparatul, un fel de bilă suedeză cu taste așezate în cerc, l-a fascinat, iar el însuși a observat, tulburat, că unealta de scris îi schimba felul de a gândi și de a se exprima.

Ansamblul monumental de la Târgu Jiu — „Coloana fără sfârșit”, „Poarta Sărutului” și „Masa Tăcerii” — a fost realizat de Brâncuși în anii 1937–1938, ca omagiu adus eroilor gorjeni căzuți în Primul Război Mondial. Cele trei opere sunt așezate pe o axă de circa 1,3 kilometri, ce străbate orașul dinspre malul Jiului spre biserica de pe deal.