Născut în satul Calapodești din Moldova, într-o familie de credincioși simpli, tânărul Alexandru Constantin Luchian a fost atras de mic către viața de rugăciune. A intrat în viața monahală și s-a nevoit la Mănăstirea Neamț, apoi a plecat la Sfântul Munte Athos, unde s-a alăturat obștii românești ce avea să întemeieze Schitul Prodromu, luând numele de Antipa. Mai târziu a fost trimis în Rusia pentru strângerea de ajutoare, iar cea din urmă parte a vieții și-a petrecut-o în deplină nevoință și rugăciune neîncetată la Mănăstirea Valaam, unde era cinstit ca mare rugător isihast. Purtător al rugăciunii lui Iisus și al unei adânci smerenii, a adormit în pace la Valaam în anul 1882. Este cinstit deopotrivă de Biserica Ortodoxă Română și de cea Rusă, fiind unul dintre puținii sfinți români canonizați și în tradiția rusească.