Pieter Bruegel cel Bătrân s-a născut în jurul anului 1525, probabil în regiunea Breda, și a devenit cel mai mare pictor flamand al secolului al XVI-lea, celebru pentru că a adus în centrul artei figuri ignorate până atunci: țăranii, cu munca, petrecerile și suferințele lor. A călătorit în Italia în tinerețe, dar spre deosebire de contemporanii săi fascinați de manierism, s-a întors în Flandra cu ochii ațintiți spre peisajele nordice și viața de zi cu zi a oamenilor simpli. Seria sa de peisaje sezoniere, printre care Vânătorii în zăpadă și Ziua mohorâtă, reprezintă unele dintre primele capodopere ale picturii de peisaj din istoria artei occidentale. S-a mutat la Bruxelles în 1563, unde a trăit până la moartea sa pe 9 septembrie 1569, lăsând doi fii, Pieter cel Tânăr și Jan, care au moștenit talentul și au perpetuat numele familiei.

Gheorghe Titeica s-a nascut la 4 octombrie 1873 in Turnu Severin si, dupa studii stralucite in Romania, a plecat la Paris in 1896, unde a urmat cursurile Sorbonei si ale Ecole Normale Superieure, avandu-i ca profesori pe Henri Poincare si Gaston Darboux. Si-a sustinut teza de doctorat in 1899 sub indrumarea lui Darboux si a revenit in tara ca profesor la Universitatea din Bucuresti, unde a predat zeci de ani geometrie analitica si geometrie diferentiala. Este considerat unul dintre fondatorii mondiali ai geometriei diferentiale centro-afine, iar suprafetele si curbele Titeica poarta si azi numele sau in literatura matematica internationala. A format generatii de matematicieni romani si a servit Academia Romana ca vicepresedinte si secretar general. S-a stins din viata la 5 februarie 1939 in Bucuresti, lasand o scoala matematica romaneasca recunoscuta pe plan mondial.

Nu toți putem face lucruri mari. Dar putem face lucruri mici cu mare iubire.