Jean Chardin s-a născut la Paris pe 16 noiembrie 1643, fiu al unui bijutier prosper, și a primit o educație aleasă care i-a deschis drumul spre comerț și călătorie. A vizitat Persia de două ori — în 1665 și în 1671 — petrecând ani întregi la curtea șahului de la Isfahan, unde s-a bucurat de prețuirea suveranului Abbas al II-lea. Fugind din Franța din cauza persecuțiilor îndreptate împotriva hughenoților după revocarea Edictului de la Nantes, s-a stabilit în Londra, unde regele Carol al II-lea l-a înnobilat ca bijutier de curte. Lucrarea sa în zece volume, Călătoriile lui Sir John Chardin în Persia și Indiile de Est, este considerată și astăzi una dintre cele mai riguroase și complete descrieri ale Iranului safavid și ale Orientului Apropiat. A murit la Londra pe 25 decembrie 1713, lăsând în urmă o operă de referință a explorărilor culturale occidentale.