Moshe ben Maimon, cunoscut sub numele grec Maimonides si sub acronimul ebraic Rambam, s-a nascut la 30 martie 1138 in Cordoba (Al-Andalus), intr-o familie de rabini si carturari evrei. La varsta de 13 ani, familia sa a fost alungata din Cordoba de persecutiile almohade si a colindat mai multi ani prin Maroc si Tara Sfanta, stabilindu-se in final la Fustat (Egiptul de azi), unde Maimonide a ajuns medic de curte al sultanului Saladin si al fiului acestuia. Prin doua opere monumentale, Mishneh Torah, codul de lege evreiasca, si Calatorul ratacitilor (Moreh Nevukhim), o sinteza intre gandirea rabinica si filosofia aristotelica, a devenit cel mai important ganditor evreu medieval. A murit la 12 decembrie 1204 la Fustat, iar trupul sau a fost dus pentru inmormantare la Tiberias, in Israel, unde mormantul sau este venerat pana astazi. Este poreclit Rambam si onorat cu deviza: de la Moise la Moise nu s-a ridicat nimeni ca Moise.

Pâinea de care nu te folosești este a celui flămând; haina pe care o păstrezi în lăzi este a celui gol; încălțămintea care putrezește la tine este a celui desculț.

Inima are rațiunile ei, pe care rațiunea nu le cunoaște.