S-a născut în anul 1654, în familia boierilor Brâncoveni, și a ajuns domn al Țării Românești în 1688, domnind vreme de un sfert de veac. Domnia sa a fost o epocă de strălucire culturală: a ctitorit biserici și palate, a sprijinit tiparul și a dat naștere unui stil artistic ce-i poartă numele, „stilul brâncovenesc”. Diplomat abil, a păstrat vreme îndelungată pacea între marile imperii care înconjurau țara. Căzut în dizgrația Porții, a fost mazilit și dus la Constantinopol împreună cu cei patru fii ai săi. La 15 august 1714 a fost martirizat, refuzând să-și lepede credința creștină; Biserica Ortodoxă l-a trecut, împreună cu fiii și sfetnicul Ianache, în rândul sfinților.