Sandro Botticelli a fost pictorul Florenței în floarea Renașterii, cel care a redat frumusețea cu linii ușoare, parcă purtate de vânt. În Nașterea lui Venus și în Primăvara a dat chip miturilor vechi, umplându-le de gingășie și de o melancolie senină. Lucra în slujba familiei Medici, printre poeți și învățați, la cumpăna dintre lumea veche păgână și cea creștină. Spre sfârșitul vieții, atins de predicile aspre ale vremii, s-a întors la o pictură mai smerită și mai plină de credință.

Guglielmo Marconi s-a născut la 25 aprilie 1874 la Bologna, Italia, fiul unui gentleman rural italian și al unei irlandeze din familia Jameson, și a manifestat încă din adolescență o fascinație profundă pentru lucrările lui Hertz și Maxwell. La numai 21 de ani a reușit să transmită semnale fără fir pe o distanță de câțiva kilometri la moșia tatălui său, iar în 1896 a obținut în Anglia primul brevet mondial pentru telegrafie fără fir. Punctul culminant al carierei sale a venit în 1901, când a transmis primul semnal radio transatlantic, de la Cornwall la Newfoundland — o distanță de peste 3.200 de kilometri — schimbând radical perspectivele comunicației globale. A primit în 1909 Premiul Nobel pentru Fizică, împărțit cu Karl Ferdinand Braun, și a continuat până la moartea sa, survenită la 20 iulie 1937 la Roma, să exploreze aplicații noi ale undelor radio, inclusiv radar și radiotelefonie pe microunde.

Știai că Nelson Mandela, în lunga sa detenție de pe insula Robben, a cultivat o mică grădină de legume pe acoperișul închisorii, într-o zonă de gunoaie? Îngrijirea răsadurilor devenise pentru el o metaforă a răbdării și a speranței, iar roșiile și ardeii îi împărțea uneori chiar cu gardienii.