S-a născut în jurul anului 1355 și a domnit peste Țara Românească din 1386 până la moarte, fiind unul dintre cei mai însemnați domni ai evului mediu românesc. Sub cârmuirea sa, țara a atins cea mai mare întindere, iar el a purtat titulatura ce cuprindea stăpânirea „de la munte până la marea cea mare”. Diplomat prevăzător și oștean viteaz, a încheiat alianțe cu regele Poloniei și cu domnii creștini vecini pentru a face față expansiunii otomane. A luat parte la lupta de la Rovine împotriva sultanului Baiazid, iar tradiția îl leagă și de bătălia de la Nicopole din 1396. S-a stins la 31 ianuarie 1418 și a fost înmormântat la Mănăstirea Cozia, ctitoria sa de pe malul Oltului.

Eu nu caut, eu găsesc.

Gian Lorenzo Bernini s-a nascut la 7 decembrie 1598 la Napoli si a crescut la Roma, unde talentul sau exceptional a fost recunoscut de timpuriu de papa Paul al V-lea si de marele pictor Annibale Carracci. A devenit cel mai mare sculptor al secolului al XVII-lea si creatorul stilului baroc in sculptura, modeland marmura cu o naturalete si un dramatism fara precedent in lucrari ca Apollo si Dafne, Extazul Sfintei Tereza si grupul sculptural al lui David. Ca arhitect, a transformat fata Romei: a proiectat colonada monumentala a Pietei Sfantul Petru, baldachinul din bronz al Bazilicii Sfantul Petru si nenumarate fantani si palate. A lucrat neintrerupt sub opt papi, fiind omul care a dat Romei baroce chipul ei definitiv, si a murit la Roma pe 28 noiembrie 1680, lasand o mostenire artistica fara egal in istoria sculpturii occidentale.