Pe una dintre cele mai crunte planșe din „Dezastrele războiului”, care înfățișează trupuri mutilate atârnate de un copac, Goya a gravat doar trei cuvinte drept titlu: „Grande hazaña! Con muertos!” — „Ce ispravă măreață! Cu morți!”. Ironia amară a legendei condamnă mai apăsat decât orice imagine.

Vasile Voiculescu s-a născut la 27 noiembrie 1884 în Pârscov, județul Buzău, și a urmat atât studii de litere, cât și de medicină, obținând doctoratul în 1910 și practicând medicina cu dăruire creștinească, fără să ceară plată de la cei săraci. Poet de adâncă inspirație religioasă și rurală, a debutat editorial în 1916 și a construit o operă lirică de mare rafinament spiritual, hrănită din credința ortodoxă și din dragostea față de pământul românesc. Arestat în august 1958, la vârsta de 74 de ani, în cadrul procesului grupului Rugul Aprins de la Mânăstirea Antim, a fost condamnat la cinci ani de închisoare la Jilava și Aiud, unde sănătatea i s-a ruinat. A creat în secret ciclul Ultimele sonete închipuite ale lui Shakespeare (1954-1958), capodoperă a poeziei române de dragoste, publicată abia postum. Eliberat în 1962 datorită grațierii, a murit la 26 aprilie 1963, la București, la scurtă vreme după ieșirea din temniță.

În testamentul său american a lăsat avutul spre a răscumpăra și a da libertate unor oameni ținuți în sclavie — mărturie a crezului său despre libertatea tuturor oamenilor.