Născut în Sciția Mică, adică în Dobrogea de astăzi, Ioan Casian a plecat de tânăr spre Răsărit, unde a cercetat viețuirea marilor pustnici din Egipt și Palestina, deprinzând de la ei rânduiala vieții călugărești. Ajuns apoi în Apus, a fost hirotonit și a întemeiat la Marsilia două mănăstiri, una de bărbați și una de femei, așezând acolo rânduielile monahismului răsăritean. A scris în limba latină „Așezămintele mănăstirești” și „Convorbirile duhovnicești”, în care a înfățișat învățătura Părinților pustiei despre luptele lăuntrice și despre creșterea în virtute. Prin scrierile sale a fost punte între monahismul Răsăritului și cel al Apusului, iar Sfântul Benedict de Nursia le-a rânduit spre citire în mănăstirile sale. Este pomenit la 29 februarie, iar în anii care nu au această zi, la 28 februarie.