Născut în satul Crăiniceni din ținutul Botoșanilor și rămas de mic orfan, Ilie Iacob (numele său de mirean) a fost crescut de bunica sa în frică de Dumnezeu și în dragoste de carte sfântă. A intrat în viața călugărească la Mănăstirea Neamț, unde a primit numele de Ioan, iar mai apoi a plecat în Țara Sfântă, dornic de o viețuire mai aspră. Acolo a viețuit la Mănăstirea Sfântul Gheorghe Hozevitul și apoi în peștera Sfintei Ana din pustiul Hozeva, în post, rugăciune și tăcere, scriind versuri și cuvinte de folos duhovnicesc. S-a mutat către Domnul în anul 1960, iar după ani, când i s-au aflat moaștele nestricate, credincioșii au cunoscut sfințenia vieții lui. A fost trecut în rândul sfinților și este pomenit la 5 august.