Fiu al lui Zevedeu și frate al lui Iacob, Ioan era pescar la Marea Galileei când Hristos l-a chemat să-I fie ucenic, iar el a lăsat îndată mreaja și l-a urmat. A fost dintre cei mai apropiați apostoli, martor al Schimbării la Față și al rugăciunii din Ghetsimani, iar la Cină s-a rezemat de pieptul Învățătorului, pentru care tradiția îl numește „ucenicul pe care îl iubea Iisus”. Stând lângă Cruce, a primit-o în grijă pe Maica Domnului, ca pe propria mamă. Tradiția îi atribuie Evanghelia a patra, cele trei epistole și Apocalipsa, scrisă în insula Patmos, unde fusese surghiunit; pentru înălțimea învățăturii sale despre Cuvântul lui Dumnezeu a fost numit „Teologul”. S-a săvârșit în adânci bătrâneți la Efes, iar Biserica îl pomenește la 8 mai și la 26 septembrie.