Născut lângă Nazianz, în Capadocia, dintr-o familie sfântă — tatăl său episcop, iar mama, Sfânta Nona, l-a închinat lui Dumnezeu din pruncie. A studiat la Atena împreună cu Sfântul Vasile cel Mare, cu care a legat o prietenie duhovnicească rămasă pildă peste veacuri, și a iubit mai mult liniștea pustiei decât slava lumii. Chemat la Constantinopol pe vremea când arianismul stăpânea cetatea, a păstorit mica turmă ortodoxă din biserica Anastasia și, prin cele cinci „Cuvântări teologice” despre Sfânta Treime, a dobândit numele de „Teologul”. A prezidat pentru o vreme al Doilea Sinod Ecumenic (381), dar, iubitor de pace, s-a retras de bunăvoie din scaunul Constantinopolului spre a nu fi pricină de dezbinare. Și-a petrecut cei din urmă ani în rugăciune și scriere la Arianz, adormind în pace către anul 390. Este pomenit la 25 ianuarie, iar împreună cu Sfinții Vasile și Ioan Gură de Aur la 30 ianuarie, ca unul dintre cei Trei Ierarhi.