Autoportretul lui Albrecht Dürer din 1500, aflat la München, îl înfățișează frontal, cu părul lung și mâna ridicată, într-o compoziție care amintea pe atunci de reprezentările lui Christos. Prin această îndrăzneală, Dürer afirma demnitatea aproape divină a artistului creator, o idee nouă și cutezătoare în nordul Europei.

Aleksandr Soljenițîn s-a născut la 11 decembrie 1918 în Kislovodsk, Rusia, și a luptat cu distincție pe frontul sovietic în al Doilea Război Mondial, înainte de a fi arestat în 1945 pentru că l-a criticat pe Stalin în corespondență privată și condamnat la opt ani de lagăr. Din această experiență a gulagului a ieșit scriitura sa fundamentală — O zi din viața lui Ivan Denisovici (1962), prima operă publicată cu acordul regimului, și Arhipelagul Gulag (1973–1975), mărturie monumentală despre sistemul represiv sovietic, care i-a adus acuzația de trădare și expulzarea din Uniunea Sovietică în 1974. A primit Premiul Nobel pentru Literatură în 1970, un an înainte de a putea să îl ridice, și a trăit douăzeci de ani în exil în Vermont, SUA, continuând să scrie cu o disciplină monahală. S-a întors în Rusia în 1994, după căderea comunismului, și a murit la 3 august 2008 lângă Moscova, venerat ca martir și conștiință morală a neamului rus.

Este socotit părinte al imnografiei latine; de la el vine numele de „imn ambrozian”, iar prin cântarea antifonică deprinsă în vremea sa a înviorat rugăciunea de obște a credincioșilor.