Sfântul Isaac s-a nevoit în ținuturile Răsăritului sirian, viețuind ca sihastru în pustie și fiind vestit pentru adâncimea trăirii sale duhovnicești. A fost așezat episcop al Ninivei, însă, iubind mai mult liniștea și rugăciunea, s-a retras după puțină vreme din scaun și s-a întors la nevoința pustnicească. A lăsat „Cuvinte ascetice”, pline de învățătură despre rugăciune, despre smerenie, despre lacrimile pocăinței și despre nemărginita milostivire a lui Dumnezeu față de toată zidirea. Scrierile sale, tălmăcite în grecește la Mănăstirea Sfântul Sava, s-au răspândit în toată lumea ortodoxă și au hrănit veacuri de-a rândul viața duhovnicească. Este cinstit ca mare dascăl al rugăciunii inimii și pomenit la 28 ianuarie.