Alexander Graham Bell s-a născut la 3 martie 1847 în Edinburgh, Scoția, într-o familie marcată de pasiunea pentru știința vorbirii și sunetului — tatăl și bunicul său erau specialiști în fonetica și elocuțiunea — și a crescut lângă o mamă cu deficiență de auz, ceea ce i-a modelat profund vocația. Emigrat în America de Nord, a brevetat la 7 martie 1876 primul telefon practic funcțional și a fondat în 1877 Bell Telephone Company, schimbând pentru totdeauna modul în care omenirea comunică la distanță. Dincolo de telefon, Bell a contribuit la îmbunătățirea vieții persoanelor cu deficiențe de auz, a lucrat la înregistrarea sunetului și la o primitivă formă de fotofon. A murit la 2 august 1922 la Beinn Bhreagh, Nova Scotia, Canada, iar în semn de omagiu, toate liniile telefonice din America de Nord au tăcut un minut la înmormântarea sa.

Născut pe la anul 958, nepot al cneaghinei Olga cea creștină, Vladimir a ajuns mare cneaz al Kievului pe la anul 980, după lupte crâncene cu frații săi, fiind în tinerețe un închinător înverșunat al idolilor păgâni. Cronica veche povestește cum a trimis soli să cerceteze credințele popoarelor, iar aceștia, întorcându-se de la slujba din Sfânta Sofia a Constantinopolului, i-au spus că nu au știut de se aflau în cer ori pe pământ, atât era de frumoasă. Astfel, pe la anul 988, Vladimir a primit botezul creștin de la Bizanț și a poruncit ca tot norodul Kievului să fie botezat în apele Niprului, aducând Rusiei lumina Ortodoxiei. Din prigonitor și om al sabiei s-a prefăcut în cârmuitor blând și milostiv, zidind biserici și ajutând pe săraci. S-a mutat din viață în anul 1015, iar Biserica l-a cinstit ca sfânt „întocmai cu Apostolii”, luminător al pământului rusesc.

Guido di Pietro, cunoscut ca Fra Angelico, s-a născut în jurul anului 1395 la Rupecanina, în regiunea Mugello din Toscana, și a intrat în Ordinul Dominican la mănăstirea din Fiesole, unde credința și pictura au devenit pentru el un act unitar de rugăciune. Frescele pe care le-a realizat în mănăstirea San Marco din Florența, între care celebra „Buna Vestire”, respiră o seninată și o lumină interioară care l-au impus ca unul dintre marii maeștri ai Renașterii timpurii. Între 1445 și 1449 a lucrat la Vatican, pictând capele pentru papii Eugeniu al IV-lea și Nicolae al V-lea, unde a lăsat cicluri narative de o rară eleganță. A murit pe 18 februarie 1455 la Roma, în deplină sfințenie a vieții, și a fost beatificat de Papa Ioan Paul al II-lea pe 3 octombrie 1982. Pe 18 februarie 1984, același papă l-a proclamat solemn patron universal al tuturor artiștilor.