Poate demult s-a stins în drum / În depărtări albastre, / Iar raza ei abia acum / Luci vederii noastre.

Pierre-Auguste Renoir s-a născut la Limoges în 1841 și a crescut la Paris, unde a început să lucreze de la 13 ani ca decorator de porțelan, dobândind o sensibilitate rafinată față de culoare și formă. Alături de Monet, Pissarro și Degas, a co-organizat prima expoziție impresionistă din 1874, impunând un stil inconfundabil: lumină vibrantă, culori calde și scene de fericire cotidiană — baluri, petreceri în aer liber, portrete de femei și copii. Capodopera sa "Bal la Moulin de la Galette" (1876) capturează cu bucurie și sensibilitate parfumul unei după-amieze pariziene, devenind un simbol al epocii. La bătrânețe, artrita reumatoidă i-a deformat grav mâinile, însă a continuat să picteze cu pensula legată de încheietură, refuzând să cedeze în fața suferinței. A murit la Cagnes-sur-Mer în 1919, la 78 de ani, cu pensula în mână până aproape de sfârșit.

S-a născut la 3 martie 1904, la București, în România. A studiat filosofia și dreptul la București, apoi a urmat cursuri la Paris, la Sorbona și la École des Hautes Études, formându-se ca filosof, sociolog și economist. A făcut parte din strălucita generație interbelică grupată în jurul lui Nae Ionescu și a fost un colaborator apropiat al lui Dimitrie Gusti în cercetările sociologice ale satului românesc. Opera sa cea mai cunoscută, „Dimensiunea românească a existenței”, caută să deslușească felul aparte în care poporul român trăiește ființa și lumea. Arestat de regimul comunist și condamnat în 1948, a îndurat temnița cu o rară demnitate, ocrotindu-și tovarășii de suferință. A murit la 28 octombrie 1952, în închisoarea de la Aiud, rămânând în amintire ca mărturisitor.