John Milton s-a născut la 9 decembrie 1608 în Londra, într-o familie înstărită, și a primit una dintre cele mai solide educații clasice ale epocii sale, absolvind Universitatea Cambridge. A slujit ca secretar de stat în perioada Republicii engleze a lui Cromwell, înainte de a-și pierde vederea complet, în jurul anului 1652, din cauza unui glaucom — o suferință pe care a purtat-o cu stoicism creștin. Orbit și marginalizat după restaurarea monarhiei, Milton și-a dictat epopeea religioasă Paradisul pierdut (1667) fiicelor sale, creând opera considerată cel mai mare poem epic în limba engleză. Lucrarea explorează căderea lui Adam și Eva și prezintă una dintre cele mai complexe figuri ale literaturii universale — Satana. Milton a murit la 8 noiembrie 1674 la Londra, lăsând o moștenire intelectuală și poetică de neegalat.

Născut la Antiohia și crescut de mama sa văduvă, Antuza, a fost dăruit cu darul cuvântului încă din tinerețe și a deprins nevoința ascetică în pustia din preajma cetății, unde și-a vătămat sănătatea prin postiri aspre. Întors în cetate și făcut preot, a rostit predici atât de limpezi și înflăcărate încât norodul l-a numit „Gură de Aur”; tâlcuirile sale la Sfânta Scriptură rămân până azi comoară a Bisericii. Ridicat fără voia lui în scaunul Constantinopolului, a mustrat fără cruțare luxul și nedreptatea, atrăgându-și vrăjmășia curții împărătesei Eudoxia și a unor arhierei potrivnici. A fost izgonit de două ori în surghiun, iar în cea de-a doua trimitere, istovit de drum și de asprimea paznicilor, a adormit la Comana, în Pont, cu cuvintele „Slavă lui Dumnezeu pentru toate!”. Liturghia care îi poartă numele este cea mai des săvârșită în Ortodoxie; este pomenit la 13 noiembrie, iar cu ceilalți doi mari dascăli la 30 ianuarie.

Michelangelo a pictat bolta Capelei Sixtine între 1508 și 1512, în picioare pe o schelă construită special, cu capul dat pe spate, nu întins pe spate cum spune legenda. Vopseaua îi picura pe față, iar într-un sonet plin de umor amar se plângea că bărbia i s-a lipit de ceafă și că devenise „o gușă precum pisicile din Lombardia”.