Michael Faraday s-a născut pe 22 septembrie 1791 la Newington Butts, lângă Londra, într-o familie săracă, și a primit o educație formală minimă, devenind autodidact prin munca sa de ucenic la un legător de cărți. A descoperit inducția electromagnetică în 1831, punând bazele generatoarelor electrice și transformatoarelor, și a formulat legile electrolizei, fondând electrochimia modernă. Personalitate de o integritate exemplară și credință creștină profundă, a refuzat titluri onorifice și averi considerabile, preferând să rămână simplu om de știință. Prelegerile sale de la Royal Institution, îndeosebi celebrele conferințe pentru copii despre lumânare, rămân un model de popularizare a științei. A murit pe 25 august 1867 la Hampton Court, lăsând în urmă una dintre cele mai pure moșteniri din istoria fizicii.

Născut în Neocezareea Pontului, dintr-o familie de vază păgână, Grigorie a fost dăruit cu învățătură aleasă, iar la Cezareea Palestinei l-a aflat dascăl pe marele Origen, sub îndrumarea căruia a primit credința creștină și adânca dragoste de înțelepciune. Întors în patrie, a fost așezat episcop al Neocezareei, unde a găsit doar o mână de creștini, iar prin propovăduire, prin pildă și prin multe minuni a întors aproape întregul ținut la Hristos. A cârmuit turma cu tărie și blândețe în vremuri grele de prigoană și de năvăliri, întărind pe credincioși. I se atribuie o mărturisire de credință despre Sfânta Treime, primită, potrivit tradiției, printr-o descoperire. Este supranumit „Taumaturgul”, adică Făcătorul de minuni, și este pomenit la 17 noiembrie.

Ion Andreescu s-a născut la 15 februarie 1850 în București și a urmat Școala de Arte Frumoase condusă de Theodor Aman, devenind ulterior profesor de desen la Seminarul Episcopal din Buzău. La sfârșitul anului 1878 a plecat la Paris, unde a frecventat Academia Julian și a pictat veri întregi la Barbizon, întâlnindu-se acolo cu Nicolae Grigorescu. A creat peisaje de o profunzime și gravitate remarcabile, naturi statice și portrete care îl așază printre cei mai valoroși pictori români ai secolului al XIX-lea. Tuberculoza l-a răpus la numai 32 de ani, la 22 octombrie 1882, lăsând o operă puțină ca număr, dar imensă ca forță expresivă. A fost ales post-mortem membru al Academiei Române în 1948, ca recunoaștere târzie a geniului său.