„Bucuria de a trăi” (Le bonheur de vivre, 1905-1906) a lui Matisse a fost considerată de mulți drept manifestul fovismului. Marea compoziție cu nuduri într-un peisaj arcadian l-a inspirat pe tânărul Picasso, care i-a răspuns câțiva ani mai târziu prin „Domnișoarele din Avignon”.

Socrate s-a născut în jurul anului 470 î.Hr. la Atena, într-o familie modestă, tatăl său fiind sculptor și mama sa moașă. Nu a lăsat niciun text scris, iar gândirea sa ne-a parvenit prin dialogurile discipolului său Platon și prin scrierile istoricului Xenofon. A dezvoltat metoda maieutică — arta de a scoate la lumină adevărul prin întrebări — și a îndemnat cetățenii să își cerceteze propria viață și conștiință. Acuzat de impietate și de coruperea tineretului atenian, a ales moartea prin cucută în locul exilului, rămânând fidel propriilor convingeri până la capăt.

Biograful său Eginhard povestește că împăratul, deși stăpânea multe limbi și prețuia peste măsură învățătura, ținea sub pernă table de scris ca să deprindă a alcătui slove, dar a început prea târziu spre a izbuti pe deplin.