Constantin Brâncuși s-a născut pe 19 februarie 1876 în Hobița, județul Gorj, dintr-o familie de țărani, și a deprins de mic cioplitul în lemn în munții Carpați, înainte de a studia sculptura la Craiova, București și, din 1904, la Paris. Considerat părintele sculpturii moderne, Brâncuși a revoluționat plastica prin reducerea formei la esența ei pură, depășind realismul academic și deschizând drumul abstracției în arta secolului al XX-lea. Operele sale cele mai faimoase — „Pasărea măiastră”, „Coloana Infinitului”, „Masa Tăcerii” și „Poarta Sărutului” de la Târgu Jiu — sunt deopotrivă capodopere ale formei și meditații filosofice asupra timpului, infinitului și iubirii. A trăit o viață austere și meditativă în atelierul său din Paris, sculptnd direct în piatră și lemn, fără intermediari, și a dăruit atelierul Muzeului de Artă Modernă din Paris înainte de moartea sa, pe 16 martie 1957.

Mr. Watson, come here — I want to see you.

Născut pe la anul 958, nepot al cneaghinei Olga cea creștină, Vladimir a ajuns mare cneaz al Kievului pe la anul 980, după lupte crâncene cu frații săi, fiind în tinerețe un închinător înverșunat al idolilor păgâni. Cronica veche povestește cum a trimis soli să cerceteze credințele popoarelor, iar aceștia, întorcându-se de la slujba din Sfânta Sofia a Constantinopolului, i-au spus că nu au știut de se aflau în cer ori pe pământ, atât era de frumoasă. Astfel, pe la anul 988, Vladimir a primit botezul creștin de la Bizanț și a poruncit ca tot norodul Kievului să fie botezat în apele Niprului, aducând Rusiei lumina Ortodoxiei. Din prigonitor și om al sabiei s-a prefăcut în cârmuitor blând și milostiv, zidind biserici și ajutând pe săraci. S-a mutat din viață în anul 1015, iar Biserica l-a cinstit ca sfânt „întocmai cu Apostolii”, luminător al pământului rusesc.