S-a născut în jurul anului 907, în neamul Přemyslizilor, și a fost crescut în credința creștină de bunica sa, Sfânta Ludmila. A luat cârma ducatului Boemiei prin anul 921, într-o vreme de frământări între păgânism și creștinism, și s-a arătat un cârmuitor blând, milostiv cu săracii și râvnitor spre răspândirea Evangheliei. A ridicat, la Praga, biserica Sfântului Vitus și a căutat pacea cu vecinii săi, primind chiar suzeranitatea regelui Henric Păsărarul al Germaniei. A fost ucis mișelește de fratele său Boleslav și de oamenii acestuia, la ușa unei biserici din Stará Boleslav, la 28 septembrie, în anul 935 (după unii izvoare, 929). Cinstit de îndată ca martir, a devenit sfântul ocrotitor al națiunii cehe, iar amintirea lui trăiește și astăzi în colinda englezească „Good King Wenceslas”.

Înaintea fovismului deplin, Matisse trecuse printr-o scurtă fază neoimpresionistă, alături de Paul Signac la Saint-Tropez, în 1904. Din acea vară a rezultat „Luxe, calme et volupté”, cu tușe divizate, un pas intermediar înainte ca el să elibereze culoarea complet.

Lucius Annaeus Seneca s-a născut în jurul anului 4 î.Hr. la Cordoba, în Hispania, și a fost adus de mic la Roma, unde a primit o educație filozofică temeinică. A urmat o carieră sclipitoare ca orator și om politic, a supraviețuit exilului de opt ani în Corsica ordonat de înpăratul Claudiu, iar în cele din urmă a devenit tutorele și consilierul înpăratului Nero. Scrierile sale — în special cele o sută douăzeci și patru de Scrisori către Lucilius — constituie un ghid de artă a vieții, în spirit stoic, și rămân remarcabil de actuale. În 65 d.Hr., acuzat de participare la conspirația lui Piso, a primit ordinul lui Nero de a se sinucide și a murit cu demnitate, la fel ca mulți dintre eroii despre care scrisese.