Născut la București și numit din botez Constantin, a intrat de tânăr în viața călugărească la Mănăstirea Cernica, unde a primit numele de Calinic și s-a deprins cu postul aspru, cu privegherea și cu rugăciunea neîncetată. Ajuns stareț al Cernicăi, a înnoit mănăstirea, a zidit biserici și chilii și a purtat grijă de bolnavi și de săraci, fiind cunoscut pentru milostenia și blândețea sa. A fost apoi ales episcop al Râmnicului, unde a ridicat din nou eparhia din sărăcie, a zidit lăcașuri și s-a îngrijit de tipărirea cărților bisericești. Toată viața a păstrat sărăcia de bunăvoie și postul, iar tradiția i-a păstrat multe fapte de facere de minuni și de înainte-vedere. S-a mutat către Domnul la Cernica, în anul 1868, și este pomenit la 11 aprilie.

Dacă cerul mi-ar mai fi dat încă zece ani, ori chiar numai cinci, aș fi putut deveni un adevărat pictor.

Cervantes și Shakespeare au murit la aceeași dată calendaristică — 23 aprilie 1616 — deși nu în aceeași zi reală, deoarece Spania folosea calendarul gregorian, iar Anglia pe cel iulian, cu zece zile diferență.