Ion Barbu, pseudonimul literar al matematicianului Dan Barbilian, s-a nascut pe 18 martie 1895 la Campulung-Muscel si a urmat studii de matematica la Bucuresti si Gottingen, devenind doctor in matematica in 1929 sub indrumarea lui Gheorghe Titzeica. Ca poet, a reprezentat modernismul ermetic in literatura romana, publicand volumul «Joc secund» (1930), in care aspiratia spre puritate si abstractizare matematica se transfigureaza in vers dens si apolinic. Dubla sa vocatie - de savant si de poet - l-a facut o figura unica in cultura romaneasca, numele sau Barbilian ramanand legat de o geometrie neeuclidiena. A murit pe 11 august 1961 la Bucuresti.

S-a născut la 24 iunie 1386 la Capestrano, în ținutul Abruzzi din Italia, și a ajuns în tinerețe jurist și guvernator, înainte de a lăsa lumea pentru rasa franciscană. A străbătut Europa ca predicator vestit, chemând popoarele la pocăință și la apărarea credinței în fața primejdiei otomane. La 1456, deja bătrân, a mobilizat mulțimile de cruciați țărani care au venit în ajutorul lui Iancu de Hunedoara la asediul Belgradului. Prin cuvântul său aprins și prin crucea ridicată în mijlocul luptei a însuflețit oastea creștină ce a zdrobit armata sultanului Mahomed al II-lea la 22 iulie 1456. A murit la scurtă vreme, la 23 octombrie 1456, la Ilok, răpus de ciumă; a fost canonizat sfânt în 1690.

Știai că seria „Dezastrele războiului” a lui Francisco Goya, gravată în acvaforte între aproximativ 1810 și 1820, nu a fost publicată în timpul vieții sale? Plăcile au apărut tipărite abia în 1863, la peste treizeci de ani după moartea artistului, fiindcă imaginile crude ale violenței erau prea tulburătoare pentru a fi arătate în epocă.