Caspar David Friedrich a fost cel mai însemnat pictor al romantismului german, un om care privea natura ca pe o rugăciune tăcută. În pânze precum Călătorul deasupra mării de ceață sau Crucea din munți, a pus mereu o siluetă mică în fața imensității, ca și cum ne-ar șopti cât de mărunt și cât de căutat este omul înaintea zărilor. A pictat peste cinci sute de lucrări, mai toate învăluite în ceață, în amurg ori în tăcere, căutând nu priveliștea, ci ceea ce se ascunde dincolo de ea. A murit sărac și aproape uitat, dar tocmai liniștea lui plină de dor l-a făcut nemuritor.