Undeva, ceva incredibil așteaptă să fie cunoscut.

Rembrandt Harmenszoon van Rijn s-a născut la 15 iulie 1606 în Leiden, Olanda, al nouălea copil al unui morar, și a ajuns să fie considerat cel mai mare pictor al Secolului de Aur olandez. A câștigat faima ca portretist în Amsterdam, iar în 1642, anul în care i-a murit soția iubită Saskia, a terminat capodopera sa monumentală Rondul de noapte, revoluționând formula portretului de grup prin dinamism și lumină. A documentat trecerea timpului prin zeci de autoportrete realizate de-a lungul întregii vieți, de la tinerețea triumfătoare până la bătrânețea solemnă, lăsând posterității o mărturie unică a fragilității umane. Falimentul din 1656 i-a risipit averea și colecția fastuoasă, dar nu i-a stins creativitatea, iar ultimii ani au produs lucrări de o profunzime sufletească rară. A murit pe 4 octombrie 1669 la Amsterdam, în sărăcie, câteva luni după fiul său Titus.

S-a născut la 20 noiembrie 1858 la moșia Mårbacka, în ținutul Värmland al Suediei, într-o familie iubitoare de povești și de datini. Șchioapătând din pricina unei suferințe din copilărie, și-a găsit mângâierea în lumea basmelor și a legendelor auzite lângă vatră. A fost o vreme învățătoare, iar din amintirile și legendele meleagurilor natale a țesut romanul „Saga lui Gösta Berling” (1891), care a făcut-o cunoscută. În 1909 a devenit cea dintâi femeie încununată cu Premiul Nobel pentru Literatură, iar mai târziu cea dintâi femeie primită în Academia Suedeză. Iubită de copiii din lumea întreagă pentru „Minunata călătorie a lui Nils Holgersson”, s-a stins la 16 martie 1940, la Mårbacka, moșia pe care izbutise s-o răscumpere cu roadele scrisului ei.