Nicolae Tonitza s-a născut la 13 aprilie 1886 în Bârlad și a fost pictor, grafician, gazetar și critic de artă, una dintre personalitățile cele mai iubite ale artei românești interbelice. A studiat la Școala de Arte Frumoase din Iași, alături de Ștefan Dimitrescu, apoi la Academia de Arte din München, unde l-a avut profesor pe Hugo von Habermann. Este celebru mai ales pentru portretele de copii cu ochii mari, melancolici și expresivi, de o gingășie rară, pe care le-a pictat folosindu-și adesea proprii copii și nepoate drept modele. A fost profesor și rector al Academiei de Arte din Iași și co-fondator al Grupului celor patru. S-a stins din viață la 26 februarie 1940, la București, lăsând o operă de o mare sensibilitate umană.

Europa nu se va face dintr-o dată, nici conform unui plan unic. Se va construi prin realizări concrete, care vor crea mai întâi o solidaritate de fapt.

Știai că compozitorul Frédéric Chopin a cerut, pe patul de moarte, ca inima să-i fie scoasă din piept și dusă în Polonia natală? Sora lui i-a împlinit dorința, ducând inima, conservată în alcool, la Varșovia, unde a fost zidită într-un stâlp al bisericii Sfânta Cruce. Trupul i-a rămas în Franța, dar inima s-a întors acasă, așa cum voise.